Chit-chat la o cafea – Blogul festivalului, ziua 7*

LILI:  Întotdeauna mă simt bine când văd doar două persoane pe scenă și totuși nu simt că lipsește ceva. Îmi dau seama că nu este nevoie de multe pentru a aprecia un spectacol.

ORSI: Din câte știu, Hero nu a avut un regizor, și mi-a plăcut că au urcat pe scenă și am văzut acea conexiune incredibil de strânsă între ei. Acest lucru a făcut imediat să devină personal.

LILI: Da. Mi-a plăcut naturalețea lor.

ORSI: Și  la Tărâmuri invizibile mi-a plăcut exact același lucru, că se simțea că aceste persoane au conceput totul. Nu există un sentiment de servilism. Aceste spectacole mi-au plăcut atât de mult pentru că se vedea că au rezultat dintr-un proces de gândire comun, și dintr-un anumit motiv, acestea mi s-au părut cele mai coerente.

LILI: Da, și mie. Dar mă întreb dacă avem nevoie de o structură teatrală ierarhică. Dar asta este deja o altă temă.

ORSI: Ei bine, da.

Lilien Radó, Orsolya Marton

Foto: Mihai Toth

*Articol complet disponibil în limba maghiară.