ziua a treia – ori faci, ori nu*

[Tărâmuri invizibile]

Aștept cu nerăbdare ca pensula mea să ajungă în centrul atenției și nu sunt dezamăgită. Toate figurinele și obiectele așezate pe saltea își vin în cele din urmă rândul. Totul este prestabilit. Ca soarta? Ca teatrul?

[A fost odată la Novi Sad]

Zâmbesc până la urechi. Realizat de creatori de teatru despre creatori de teatru cu o multitudine de glume interioare, spectacolul chiar lovește din plin și mă întreb oare cât de mult rezonează aceste subiecte în publicul larg. 

Réka Dálnoky

Foto: Cornel Putan

*Articol complet disponibil în limba engleză.