Gaia, cea care însuflețește privitorii

Darius Jora

Cu toate că este o prelecție nonverbală, pe întreg parcursul reprezentației am simțit cum personajele încep să prindă glas și să mi se adreseze în mod direct. Din perspectiva mea, „Gaia. Marea de dorință” este un spectacol al emoțiilor, deoarece pe durata lui am trecut prin diferite stări, de la tristețe la fericire și de la agonie la extaz.

În prim plan ne este prezentată iubirea dintre două femei. Acestea ard de dorința de a se mângâia, de a se atinge și de a da frâu liber erotismului. În ciuda acestui aspect, ritualul este întrerupt de un alt personaj care pare să aibă un rol de „paznic al normalului” și le desparte pe cele două. Prin sunetele și proiecțiile video ce se interferează cu personajele se redă starea acestora.

Dacă până în momentul separării era o muzică liniștită și îmbietoare, după despărțire totul devine haotic și alert. Imaginile se schimbă foarte repede și sunt folosite culorile pentru a induce publicului emoțiile pe care le simt actorii. De exemplu, culoarea violet care este asociată cu singurătatea și simbolizează pasiunea care se stinge, gri care reprezintă tristețe și pierderea speranței, iar roșu care în acest caz nu are semnificația pe care o cunoaștem cu toții, cea a dragostei, ci transmite brutalitate, violență și suferință.

Sunetele par să imite țipetele de durere ale femeilor despărțite împotriva voinței lor. Vortexurile care sunt proiectate pe fundal mi-au dat o stare de neliniște, frământare și panică. Am putut simți cum durerea iubirii pierdute mă apasă și voiam ca suferința să ia sfârșit. Prin mișcările de dans, personajele se contopesc cu decorul, imaginile proiectate și cu sunetele suferinței.

Prezența naturii în reprezentație nu este întâmplătoare, deoarece în mitologia greacă, Gaia era considerată zeița mamă a Pământului. Este cea care însuflețește Pământul, îi oferă viață și îl protejează. Ba mai mult, se spune că este cea care a creat umanitatea, fiind creatoarea tuturor lucrurilor, iar atunci când va trece în neființă se va întoarce la fiecare dintre noi.

Spre final cele două ajung să fie din nou împreună. Muzica devine mult mai calmă și avem parte din nou de o explozie de lumini și culoare, doar că de această dată sunt culori care sugerează fericirea, reînnoirea și iubirea. Predominantă este culoarea albastră care semnifică protecție și dragoste sinceră. Scenele de la final în care cele două personaje dansează împreună asemenea unui dans în oglindă, m-au dus cu gândul la fuziunea dintre ele și m-au făcut să înțeleg că cele două s-au regăsit.

Darius Jora