Carnaj

Irlanda, 1652. Parlamentul britanic aprobă cea mai crudă lege din istoria sa, legea intitulată “În iad sau la Connaught”. Locuitorii irlandezi – bărbaţi, femei şi copii – sunt alungaţi pe una dintre insulele cele mai pustii ale teritoriului, alţii sunt legaţi, puşi pe o barcă şi trimişi pe mare. Cei care rezistă sunt executaţi. Soldaţii britanici primesc şase lire pentru fiecare lup împuşcat şi pentru fiecare cap de irlandez rebel.

O fată se teme mai mult de oameni decât de lupi. În Ajunul Crăciunului este prinsă şi ea. Ochi galbeni, ameninţători în pădure. Urmăresc. Aşteaptă. Într-o cameră plânge un copil. Tatăl este un lord britanic, mama este irlandeză. Într-un sat din apropiere, oamenii se târăsc pe pământ, încercând să-şi adune puterile din oasele împrăştiate. Preoţii catolici sunt spânzuraţi pe marginea drumului. Dragostea unui cuplu se transformă în ură. Ceaţă şi întuneric. Carnaj în pădure. Femeia şi bărbatul stau faţă în faţă, nu mai sunt tată şi mamă. Pădurea se mişcă în spatele lor. Lupi? Oameni?

Dramaturgul britanic Helen Edmunson (1964) este celebră pentru adaptările sale şi transcrierile clasice. Piesele sale sunt jucate cu regularitate peste tot în Marea Britanie. Câştigătoare a mai multor premii, a primit pentru Carnaj premiul „John Whiting” şi Time Out.